miercuri, 14 septembrie 2016

Cetatea Blidaru

Cu totul neașteptat am ajuns anul acesta la cetățile dacice din Munții Orăștiei. Monumente de seamă pentru istoria noastră (clasate UNESCO), până acum nu am avut ocazia să le vizitez. În multe locuri din țara noastră nu ajungem niciodată - dacă nu ne planificăm să ajungem. Alteori, întâmplarea ne duce în acele locuri, dacă este o întâmplare, pentru că se spune că nimic nu este întâmplător.

La cetățile dacice am fost cu colegii pe care i-am avut la un curs despre turism - cursul pentru obținerea atestatului de ghid, care se poate obține la J'Info Training. Profesoara noastră fiind pasionată de tot ce înseamnă dacii și cultura lor, într-o zi de martie ne-am pornit un grup într-acolo. Am avut ocazia de a vizita cele mai importante obiective, precum cetățile Blidaru, Costești și Sarmizegetusa, dar și Mânăstirea Prislop și Biserica Densuș - dintre toate, aceasta din urmă m-a impresionat cel mai mult. 

Dar să le luăm pe rând, și am început cu Blidaru, în chiar ziua sosirii. 

Urcușul se face printr-o pădure bătrână și absolut înfricoșătoare sub aspectul formelor copacilor. Dar deseori, ceva cu adevărat frumos se află la capătul unui drum înfricoșător, așa cum scrie și în povești.

Cetatea se află pe un platou golaș, înconjurată de păduri. 

Așezarea a fost întinsă; multe secrete s-au închis odată cu dispariția ei.

Și astăzi, zidurile rămase, mărturisesc măiestria celor care le-au construit. 

Exemplu de pietre cioplite îmbinate fără mortar, denumit de specialiști zidul dacic sau murus dacicus (ironic faptul că denumirea de specialitate pentru un artefact dacic este în... latină, dar eu mereu am ținut cu romanii).

Poate tocmai prin simplitatea ei, sau poate pentru că am văzut-o prima, Blidaru mi-a plăcut în mod deosebit. 

Dar o întrebare se pune nouă, urmașilor: țineți cu dacii, sau cu romanii? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu