miercuri, 31 mai 2017

Biserica Bărboi

O prietenă bună mi-a recomandat biserica Bărboi: "e preferata mea, cea mai frumoasă din oraș, acolo mergeam de când eram mică".
Cu o așa recomandare, eram foarte curios să descopăr locul și nu am fost deloc dezamăgit.

A good friend recommended Bărboi church to me: "it is my favorite, the most beautiful in town, that's were I used to go when I was little".
With such a recommendation, I was very curious to discover the place and I was not disappointed at all.

Ansamblul impresionează, într-adevăr, prin delicatețea liniilor bisericii și zveltețea turlei de la intrare.

The site is impressive. The curch is very delicate and the bell-tower slender.

La origini, biserica de parohie de azi a fost o mânăstire ctitorită prin 1615 de un mare boier, Ursu Bărboi, vornic al Țării de Jos pe timpul lui Ștefan al II-lea Tomșa (cel din Neamul Șoimăreștilor). 
Din păcate, vornicul a fost implicat într-un complot împotriva domnitorului, iar lucrurile nu s-au terminat bine pentru boier. Răsculații, înfrânți lângă Iași, "deasupra Fântânii lui Păcurari", "în loc au prinsu pre Bărboi vornicul și apoi pre fecioru-său. Deci pre Bărboiu cel bătrân îndată l-au înțepatu de laturea târgului, iară pre feciorul lui au trimis de l-au spânzuratu în poarta casei tătâne-său." (Letopisețul lui Miron Costin)

Originally, a monastery, it was erected in 1615 by a nobleman, Ursu Bărboi, governor in the south of Moldavia during the reign of Ștefan Tomșa II (a famous Romanian novel is set during his time, Neamul Șoimăreștilor). Unfortunatelly, the nobleman was involved in a plot against the prince and things went very bad for him. The insurgents, beaten near Iași, "above Păcurari Fountain", "caught Bărboi and then his son. The Elder Bărboi the impaled at the edge of town and they hanged the young man also." (Chronicle of Miron Costin)

Mânăstirea a fost îngrijită de urmații vornicului Bărboi, din familia Sturdza (din care și el făcea parte).
Fiind avariată de cutremure, mânăstirea a fost refăcută în anii 1841-1844 de logofătul Dimitrie Sturdza, bunicul lui George Sturdza care a construit faimosul castel de la Miclăușeni.
Construcția combină elemente din arhitectura neo-bizantină, neoclasică și barocă. Este un amestesc, dar predominant occidentală, deci care o diferențiază în peisajul ecleziastic ieșean. Arhitectul este grec, Andrei Karidis.

The Monastery was taken care of by the descendants of the Bărboi family, the Sturdza's.
Being ruined by earthquakes, the monastery was rebuilt between 1841 and 1844 by chancellor Dimitrie Sturdza. His grandson, George Sturdza, built a beautiful castle at Miclăușeni.
The building combines elements of Neo-byzantine architecture, neoclassic and baroque. It is a mix, but Western architecture is predominant. This is what makes it different from the other churches in town. It was built by Greek architect, Andrei Karidis.

Este superb pictată în interior, iar bolta este susținută de coloane ionice. Catapeteasma poleită cu aur a fost sculptată de Ilie Moldovan, originar din Basarabia.

The interior, with frescoes and Ionian columns. The iconostasis was sculpted by Ilie Moldovan, from Bessarabia.

La intrare se află pisania, cu un basorelief în miniatură al bisericii:
"Acestu sfântu lacaș a Bărboiului unde se prăznuește soborul Sfinților Apostoli sau prifăcut din temelie acum în anul 1841, cu cheltuiala din veniturile aceștii monastiri și cu agiutorul marelui logofăt Dimitrie Sturza și a soții sale Elencu prin sălința, sărguința și osteniala mitropolitului Grigorie Gricupoleos și a boierilor Sturzăști ctitor aceștii monastiri spre vecinica pomenire a lor și a tot niamul."

The inscription is accompanied by a miniature of the monastery, and it reads:
"This holy church Bărboi, where the feast of Saints Peter and Paul is celebrated, was erected in 1841. It was paid for by the revenues of the monastery and by chancellor Dimitrie Sturdza and his wife Elencu, and was erected through the efforts of bishop Grigorie Gricupoleos and the noble Sturdza family. May they be remembered."

Biserica este necropolă boierească pentru familia Sturdza.
În biserică se află de asemenea mormântul poetului Alecu Russo.

The church is the final resting place of the Sturdza family.
In the church is the tomb of poet Alecu Russo.

Mânăstirea a fost secularizată de Alexandru Ioan Cuza și a devenit biserică de parohie. Totuși, ea și-a păstrat zidurile (restaurate în anii 1980), turla și casa parohială, în care a locuit în anii 1864-1865 și Ion Creangă, diaconul bisericii.

The monastery was secularized by Prince Alexandru Ioan Cuza and became parish church. However, it kept its walls (restored in the 1980s), the bell-tower and the parish house, where storyteller Ion Creangă lived in the years 1864 and 1865 while he served as priest at Bărboi.

Oare să fi tras cu pușca și în această turlă, precum la Golia? Ar fi interesant de știut!

Did he shoot at crows in the belltower like at Golia? I would like to know!

În curtea bisericii se mai află un frumos lumânărar. Datează din secolul 19, fiind amenajat într-un fost rezervor de apă.

Candles are lit here (to avoid damage to the frescoes in the church). It also dates back to the 19th century and it used to be a well.

Tot în curte se află monumentul ridicat în amintirea unei biserici dispărute, "Sfânta Vineri". Biserica nu se afla pe acest amplasament, ci în zona halei centrale (strada Anastasie Panu).
Se pare că bisericile cu acest nume nu au o soartă prielnică... (și cea din București fiind demolată).

This is the monument to a church that used to exist nearby, "Holy Friday".
It seems that churches bearing this name to not have good fortune, as the one in Bucharest was also demolished.

Recomand din toată inima vizitarea bisericii Bărboi...

You should visit Bărboi church by day...

... chiar și noaptea.

... or by night.

vineri, 26 mai 2017

Mânăstirea Golia

Printre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la Iași au fost mânăstirile fortificate. Este un lucru neobișnuit dar foarte fain, să existe mânăstiri fortificate chiar în mijlocul orașului.
Cea mai la îndemână de vizitat este Golia, aproape de centru, dar nu este singura. Concurează cu Frumoasa, Cetățuia, sau Galata și fiecare are specificul ei.

Among the things I liked most in Iași were the fortified monasteries. It is an unusual and lovely experience to see such sights in the middle of the city.
The closest to visit is Golia, because it's right near the centre. However, there are other monasteries as well: Frumoasa, Cetățuia or Galata, each with its own special traits. 

Golia e un obiectiv major al Iașului pe care nu-l vizitasem în liceu și am fost cu atât mai impresionat anul trecut când i-am trecut, prima dată, porțile.
Ctitorie a logofătului Ioan Golia și a lui Alexandru Lăpușneanu, mânăstirea a fost ridicată la finalul secolului 15 la ceea ce era, atunci, marginea orașului. Acum o puteți găsi pe străduțele din spatele Teatrului Vasile Alecsandri.
Și Mihai Viteazul a lăsat un pomelnic acolo, pe când era domn al celor trei țări române unite.

Golia is one of the major objectives in Iași I did not visit in highschool, so I was all the more impressed to see it last year for the first time.
First built by chancellor Ioan Golia and Prince Alexandru Lăpușneanu, the monastery dates back to the end of the 15th century. It used to be at the edge of town, now you can find it on a high street behind Vasile Alecsandri theatre.
Mihai Viteazul also left a diptych there in the year 1600, when he ruled the united Romanian states (Wallachia, Moldavia and Transylvania).

Căzută în ruină, a fost ctitorită din nou de Vasile Lupu, spre sfârșitul domniei (1650), dându-i înfățișarea prezentă, una renascentistă, cu un număr neobișnuit de șapte turle octogonale.

Left in ruin, the monastery was re-founded by Prince Vasile Lupu towards the end of his reign, in the year 1650, giving it its present form, inspired from the Renaissance and with an unusual number of seven octagonal domes.  

Golia face, de altfel, o pereche frumoasă cu biserica Bărboi din apropiere, prima având o valență masculină, prin soliditatea zidurilor și aspectul de cetate, iar a doua, tot împrejmuită, prin zveltețea formelor (dar despre biserica Bărboi în postarea următoare).

In fact, Golia pairs up nicely with Bărboi church, nearby. The first is rather masculine in appearance, with its strong walls, while the latter is more slender (more details in the next post).

Marcată de vicisitudinile istoriei, Golia a servit o perioadă ca Mitropolie a Moldovei dar a fost de mai multe ori ruinată, incendiată.

During its long history, Golia also served as the Metropolitan cathedral, but it also burned several times and was affected by earthquakes.

În trei rânduri domnitor al Moldovei, Gheorghe Duca împrejmuiește mânăstirea cu ziduri și turnuri puternice (1667) iar acestea se păstrează și azi. Duca Vodă își va demonstra ambițiile ctitoricești dând Iașului o altă bijuterie de seamă: Mânăstirea Cetățuia.

Three times Prince of Moldavia, Gheorghe Duca built strong walls and towers around the monastery (1667). They survive to this day. Duca also left Iași another gem, Cetățuia Monastery.

Diacon la Mânăstirea Golia, Ion Creangă a locuit aici între anii 1866 - 1871, înainte de a fi exclus din rândurile clerului.

Ion Creangă, the famous Romanian short story author, served in Golia Monastery between 1866 and 1871, before being excluded from the church.

Printre motivele invocate pentru excluderea lui Creangă: a tras cu pușca după ciorile din clopotniță, care făceau mizerie și zgomot.
La cât de înaltă e clopotnița, dacă le-a și nimerit, eu zic că merită premiu. :)
De fapt acest turn a fost refăcut în anul 1900 și este prevăzut cu o terasă ce oferă o superbă panoramă asupra orașului. Din păcate, eu am prins mereu turnul închis, fiind ori prea târziu, ori sărbătoare.

Among the pretenses invoked by the church authorities for his exclusion can be mentioned the fact that he shot at the crows in the tower that made noise.
Since the tower is very tall, if he got them, then he was a good shot! :)
Actually, this tower was remodeled in 1900 when a terrace was opened on the roof. It offers a superb panorama of the city, but I arrived too late to find the tower open and another time I arrived during legal holidays.

"Această veche clopotniță, în urma focurilor și a cutremurilor întâmplate, crăpând amenința a se surpa, chibzuitu-sa deci a se mai ușura dându-se jos partea înălțată de Meletie, egumenul mănăstirei Golia la anul 1855 și păstrându-se numai partea zidită din vechime, restauratu-sa așa cum se vede în al 34lea an al domniei Maiestății Sale Regelui Carol I și în al 25lea al păstoriei IPSS Mitropolitului Moldovei și Sucevei D.D. Iosif Naniescu, fiind architect Nicolae Gabrielescu, în anul mântuirei 1900, luna maiu, zile 10."

"This old belltower being cracked after fires and earthquakes, was menacing ruin. It was decided to be lightened by taking off the top built by abbot Meletie in 1855, being kept only the old walled section. It was restored as it can be presently seen in the 34th year of the reign of His Majesty King Carol I and in the 25th of the mission of the Metropolitan of Moldavia and Suceava D.D. Iosif Naniescu. The architect was Nicolae Gabrielescu. May 10th 1900"

detaliile decorației fațadei / details of the facade

Dacă ați ajuns în Iași la ore târzii, nu face nimic: Golia poate fi vizitată și noaptea. Merită!

Golia is quite a sight also by night! Don't miss it!



miercuri, 17 mai 2017

Mânăstirea "Sfinții Trei Ierarhi"

Situată în inima Iașului, pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Mânăstirea "Sfinții Trei Ierarhi" uimește prin delicatețea sculpturii fațadei, o adevărată dantelă din piatră.

Found in the heart of Iași, on the main boulevard, Stephen the Great and Holy, the "Three Holy Hierarchs" monastery is delicately sculpted, like stone lace.

Este cea mai de seamă ctitorie a domnitorului Vasile Lupu (1634 - 1653) și totodată necropola familiei domnitorului, dar și locul de veci al lui Alexandru Ioan Cuza. 
Iubitor de lux, Vasile Lupu s-a asigurat că această realizare iese în evidență, în acest caz prin sculptarea întregii fațade de piatră, fapt unic în arhitectura românească.

It is the most important foundation of Prince Vasile Lupu (1634 - 1653) and it is also his family's necropolis. The remains of Prince Alexandru Ioan Cuza are also found there.
As he loved luxury, Prince Lupu ensured that this foundation stands out, so he has the whole facade intricately sculpted. It is unique in Romanian architecture.

Pisania mânăstirii, domnitorul a lăsat mărturie: "... am ridicat această ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea a anului 7147 (1639)".

The original inscription reads "... I erected this Monastery in the name of the three saints: Basil the Great, Gregory the Theologian and John Chrysostom and it was blessed in May, the sixth day of the year 7147 (1639)"

M-am străduit un pic să-mi iasă pozele; nu e ușor iarna și a fost mai tot timpul înnorat. 
Într-una din seri am fost întâmpinat la poarta mânăstirii de un om care așteaptă în mod obișnuit pomană acolo. Văzând că tot caut unghiuri spre turle, m-a apostrofat:
"Pentru fotografie, trebuie două puncte de fugă. Aici nu sunt două puncte, aici e o fațadă care nu merge. Crezi că te pricepi la fotografie? Habar nu ai." 
Un pic tulburător, un om al străzii să-ți vorbească de "puncte de fugă", dar aparențele sunt înșelătoare, fiecare om are o poveste, iar locurile sfinte cu atât mai mult prilejuiesc întâmplări neobișnuite.

I was trying to take a few good shots, and it is not easy in a cloudy winter day.
One evening I was greeted at the monastery gate with a man who probably usually waits for alms. He said to me: 
"For pictures, you need two vanishing points. Here, you can't have two vanishing points, here you have a facade and it doesn't work. You think you know photography? You know nothing."
A bit disturbing, a homeless man talking to you about "vanishing points", but appearances can be deceiving, every man has his story and holy places can occasion unusual events.

Unul dintre rezultatele "strădaniilor" cu "punctele de fugă". :) 

One of my efforts to capture "escape points" :)

- clopote vechi și stema Moldovei din perioada medievală -

- old bells and Moldova's emblem from the Middle Ages -

În curtea mânăstirii, Vasile Lupu a înființat o școală, "Academia Vasiliană", precum și o tiparniță, ctitoria fiind mai multe secole un punct de reper nu doar religios ci și cultural.

In the monastery courtyard. Vasile Lupu founded a school, the "Basilian Academy", as well as a printing press. His foundation was for many centuries a religious and cultural focal point.
Închisă o perioadă de regimul comunist, mânăstirea a fost redeschisă după anul 1989 și este astăzi un reper deschis în inima Iașului.

The Communist regime closed down the monastery, but it was reopened after 1989 and it is again an open beacon in the heart of the city.

joi, 11 mai 2017

Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu"


Din păcate Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu" era închis la momentul vizitei mele în Iași; aștept ocazia următoare.

Unfortunately, the "Mihail Kogălniceanu" Memorial Museum was closed when I went to see it; better luck next time!

marți, 9 mai 2017

Casa memorială "Nicolae Gane"


Din păcate nu am putut vizita casa memorială "Nicolae Gane", fiind în curs de restaurare. Aștept cu interes redeschiderea ei.

Unfortunately, I was not able to visit the "Nicolae Gane" memorial house, as it was being restored. I'm looking forward to seeing it when it re-opens.

joi, 4 mai 2017

Bojdeuca lui Ion Creangă

Am scotocit Copoul după bojdeuca lui Creangă. Este o căsuță cu povești, pentru că aici și-a scris Creangă "amintirile". Și drumul spre bojdeucă a fost, în sine, de poveste, fiind nevoie să cobor niște trepte pe "Strada Scăricica" pentru a ajunge la ea. 
Am intrat în curtea aflată pe o coastă de deal ca într-un spațiu fermecat. Mai la vale aștepta căsuța, încremenită, cu flori de gheață la geam. Bojdeuca în toiul iernii, atât de fragilă dar atât de trainică!

E cam deodată cu vârsta povestitorului, bojdeuca, socotind că Ion Creangă s-a născut în 1837. În orice caz, e de dinainte de anul 1850. Creangă a locuit aici între 1872 și 1889, an în care a devenit, la fel ca Mihai Eminescu, nemuritor în amintirea noastră.
Vizita bojdeucăi este o istorisire, prin darul doamnei muzeograf, care a prezentat spațiile interioare - cele două cămăruțe și cerdacul - chiar prin intermediul unor povestiri sau scrisori ale lui Creangă, scrisori trimise lui Mihai Eminescu, aflat un timp la București, dar de asemenea o vreme oaspete în Mahalaua Țicăului.

"Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul în care de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat și părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de agheasma cea fără de prihană și atât de iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. (...) Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul de Ieșul nostru cel oropsit? Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin."
(în imagine, dealul Șorogarilor și "Valea Plângerii", văzute din cerdac)

Tinca. Tinca este Ecaterina Vartic, cu care Ion Creangă și-a împărțit ultimii 17 ani din viață. "Mică la statură, ageră, subțire și plăcută la înfățișare". Chiar povestitorul amintește, în câteva rânduri lăsate posterității, despre cum s-au cunoscut: "Astăzi, 16 ianuarie 1872, s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine. (...) Mi-am luat în casă și o țățacă tinerică, de nouăsprezece ani, pe Ecaterina Vartic, ca să aibă grijă de băiat (Costache - fiul din prima căsătorie) și de mine, că de când m-a lăsat diavolița (Elena Grigoriu, prima soție) nu-s nici bărbat însurat, nici vădoi, ci cum e mai bine; și una, și alta. Lumea, cum e lumea, că numai moartea-i astupă gura, zice multe, dar cine stă s-o asculte? Zice că Tinca-i prea tinerică pentru un drac bătrân ca mine. Zice că mi-am făcut-o țiitoare, dacă nu mi-am putut-o face nevastă. Vorbească lumea până ce i-o ajunge gura la urechi! La spartul târgului, se vede că și țăranul cel mai prost are noroc, că țățaca mea e înger de zugrăvit pe icoană."
(în imaginea de pe perete, portretul Tincăi)

A avut noroc Ion Creangă, dar nu era nici el de colea. Năzdrăvanul "Ionică" din "Amintiri", pofticiosul "Popa Smântână" de la biserica "40 de sfinți", iubitorul de animale care aciuase pe lângă bojdeucă se aciuaseră peste 30 de pisici, spiritul impulsiv care la Golia trăgea cu pușca pentru a alunga ciorile de pe turlă, Creangă era un nonconformist. Întreaga biografie și operă, unde uneori se întâlnesc Ispirescu și Caragiale, o atestă. La fel ca Eminescu, un critic al moravurilor vremii - mai ales în rândul preoțimii în care nu se simțea în largul lui, ar fi fost probabil, în vremurile noastre, un "tânăr frumos și liber". 
Cămăruțele bojdeucăi conțin numeroase obiecte care au aparținut scriitorului sau familiei, precum tocul, călimara, un scrin imens, o icoană și portretul său. O comoară, păstrată cu grijă de fiul său și de prieteni.

Era 1918, era încă război și Iași era capitala țării când, la 15 aprilie, bojdeuca din Mahalaua Țicău se deschidea publicului. Prima casă memorială în România, pentru cel care a făcut nemuritoare copilăria la sat.